vineri, februarie 12

Eu şi voi. Azi şi mereu!



Există momente în viaţa în care facem 'acrobaţii' cu sentimentele noastre şi ne pierdem echilibrul. Atunci ne dăm seama dacă prietenii nostri sunt o 'plasa de sigurantă'. În felul ăsta, ne putem lansa cu mai multă încredere în arena circului, adică în viaţă.


Zâmbesc sau plâng? nici eu nu mai ştiu .. de un lucru sunt sigură : Îmi iubesc prietenii. Ei sunt jurul şi împrejurul meu. Ei sunt tot ce contează. Restul sunt poveşti, lacrimi reci, regrete goale, suspine târzii. Voi, mi-aţi dat cele mai frumoase cuvinte şi vise din viaţa mea. Sunt incomparabile, nu le-aş da pentru nimic în lume! Sunteţi singurii de care nu mă plictisesc niciodată ..

Prietenii adevăraţi sunt asemeni trifoiului cu patru foi : greu de găsit şi totodată norocoşi! Eu am noroc de câţiva prieteni aşa şi sunt recunoscătoare pentru asta!
Mulţumesc că mi-aţi fost alături azi şi mereu! Mulţumesc, n-am să uit ..
Vă iubesc enorm!

vineri, februarie 5

nu mai vreau, nu


De câte ori nu simţim că suferim mai mult decăt oricine pe lume? Ce s-ar întâmpla dacă am ridica privirea şi ne-am da seama că există multe alte persoane care, în ciuda problemelor şi a durerii, se ridică şi merg mai departe? .. cu toate astea, nu facem aşa!

Nimic nu mai e la fel. Nimic. Nimic. Nimic!
Durere, Lacrimi, Neputinţă, Dor, Melancolie, Regrete, Nesiguranţă, Dezamăgire ..
-toate astea le simt acum-

Urâtă săptămâna asta! Sper să fie bine, că deh cum ziceţi : 'Trebuie să speri în fiecare clipă; căci însăşi viaţa e o speranţă!'

O singură rază de soare e de ajuns ca să alunge multe umbre .. Speranţă e acea rază de soare!


cer o rază de iubire să o iau de la început; atât doar ..

~nu mai sunt în stare să scriu, nu acum~